RECOMANDARI CHEIE
ꙮ SSD-urile false pot parea autentice, dar vin cu o serie de probleme, cum ar fi viteze reduse de transfer de date, capacitati false si defectiuni aleatorii.
ꙮ Detectarea SSD-urilor false este destul de usoara - verificati ambalajele proaste, preturile suspect de mici, numerele de serie lipsa sau false si semnele de masuri de economisire a costurilor pe hardware.
ꙮ Pentru a confirma daca un SSD este real, efectuati o analiza software prin copierea fisierelor mari, verificarea vitezei de transfer de date, rularea programelor sau a jocurilor si testarea capacitatii reale de stocare.
ꙮ Fiti precaut atunci cand cumparati unitati de stocare pentru a evita multitudinea de probleme care vin odata cu achizitionarea unei unitati false, inclusiv viteze reduse de transfer de date, probleme de fiabilitate si capacitate de stocare falsa.
ꙮ Puteti verifica capacitatea reala a unitatii pe Windows utilizand instrumentul Disk Management pentru a verifica dimensiunea partitiei primare sau utilizand Diskpart pentru a sterge si a crea o noua partitie primara.
ꙮ Pentru utilizatorii Linux, puteti verifica capacitatea unitatii utilizand comenzi terminale precum „du” sau „df” sau folosind instrumentul GParted, care este similar instrumentului de gestionare a discurilor din Windows.
SSD-urile au devenit solutia standard de stocare pentru majoritatea computerelor moderne. De la dispozitive Windows de ultima generatie la MacBook-uri, veti gasi un SSD in aproape orice interval de pret. Cu toate acestea, avand in vedere atat de multe SSD-uri diferite care au aparut pe piata, exista si o problema in crestere a SSD-urilor false.
Desi arata surprinzator de autentice, SSD-urile false pot aduce o serie de probleme dispozitivului tau. Capacitatile false, vitezele lente de transfer de date si esecurile aleatorii sunt toate lucrurile cu care te poti confrunta daca ajungi sa cumperi o unitate falsa.
Ce sunt SSD-urile false?
SSD-urile false sunt exact ceea ce sugereaza numele lor. Aceste unitati de viteza redusa, adesea cu stocare eMMC in interior, sunt ambalate in containere SSD si trecute drept SSD-uri complete. Uneori, un SSD fals ar putea fi cateva carduri TF sau carduri microSD conectate la o placa de control care apare ca un SSD atunci cand este conectat la un computer.
Desi stocarea eMMC nu este neaparat proasta, in comparatie cu SSD-urile ramane cu mult in urma in ceea ce priveste viteza de transfer de date, fiabilitatea si capacitatea de stocare. Acelasi lucru este valabil si pentru SSD-urile false cu carduri TF in interior.
Aceste unitati pot fi programate sa arate capacitati false si, in unele cazuri, chiar sa actioneze in consecinta. Aceasta inseamna ca, daca un SSD fals are o capacitate de 32 GB si a fost reprogramat pentru a afisa o capacitate de 1 TB, va incepe sa suprascrie orice date vechi de indata ce capacitatea sa reala incepe sa se umple.
Aceasta inseamna ca SSD-urile false sunt un cosmar pentru securitatea datelor si, in majoritatea cazurilor, vor cauza pierderi de date irecuperabile. De asemenea, sunt proaste in ceea ce priveste performanta, aratand adesea viteze de transfer de date egale sau chiar mai mici decat unitatile hard disk. Nu in ultimul rand, sunt, de asemenea, un dezastru de fiabilitate si pot esua fara avertismente sau semne.
Descoperirea SSD-urilor false
Utilizarea unui SSD fals pe computer poate cauza o multime de probleme. Din fericire, a distinge un SSD fals in afara de unul real nu este chiar atat de dificil.
1.Cititi literele scrise cu font mic
Unul dintre primii pasi pentru a determina daca un SSD este sau nu fals este sa inspectati cu atentie ambalajul si specificatiile. De cele mai multe ori, SSD-urile false vin cu ambalaje slabe, care fie sunt extrem de ieftine la atingere, fie sunt pline de greseli de ortografie sau au specificatii ridicole.
De exemplu, daca vedeti un SSD de la o companie fara nume care sustine spatiu de stocare de 512 GB cu viteze de transfer de date de pana la 15 GBps care se vinde cu 70-80 lei, exista sanse mari sa fie un fals.
Multe SSD-uri false se vand si sub nume de marca precum Kingspec, Western Digital etc. Chiar si ambalajul ar putea parea perfect in astfel de cazuri, iar specificatiile mentionate pot fi complet gresite. Cu toate acestea, puteti inca deosebi astfel de falsuri de SSD-urile reale, in primul rand din cauza pretului la care sunt vandute.
Gasirea unei oferte bune pe o unitate scumpa precum Samsung 970 Evo Plus este un lucru, dar daca se vinde la acelasi pret ca un card SD standard de 64 GB, atunci ceva este cu siguranta neplacut.
In cele din urma, SSD-urile de marca vin si cu numere de serie pe care le puteti verifica pe site-ul web al producatorului. Daca SSD-ul tau nu are un numar de serie sau are unul care nu se verifica in baza de date a producatorului, aproape sigur ca ai de-a face cu un SSD fals.
Ideea este sa va asigurati ca treceti peste specificatiile unitatii, sa inspectati personal ambalajul daca puteti si sa va asigurati ca nimic nu pare ciudat sau prea bun pentru a fi adevarat.
2.Inspectati hardware-ul
Al doilea pas este inspectarea fizica a unitatii. O carcasa ieftina sau unitatea prea usoara sunt semne ca aveti un SSD fals pe maini. Un pic de feedback tactil de la inspectarea fizica a unitatii va poate oferi o idee destul de buna despre autenticitatea acesteia.
Verificarea stampilei de distributie de pe unitatea dvs. este, de asemenea, o idee buna, deoarece aceste stampile vor dovedi destul de usor autenticitatea unei unitati. Cu toate acestea, daca stampilele de distributie lipsesc din spatele unitatii sau sunt neclare si au un fel de greseala pe ele, exista sanse mari ca unitatea sa fie falsa.
Alte doua semne indicatoare la care trebuie sa fiti atenti sunt un finisaj lucios al unitatii si existenta celulelor NAND. Cele mai multe unitati de marca vin cu un finisaj lucios deasupra. Desi acest lucru nu afecteaza performanta unitatii, o unitate cu un finisaj mat poate indica masuri de economisire a costurilor si un fals.
In plus, majoritatea SSD-urilor M.2 vor avea celule NAND pe ele. In timp ce numarul exact de celule NAND nu conteaza cand vine vorba de autenticitate, existenta lor poate ajuta la determinarea faptului ca unitatea dvs. este un SSD si nu doar un card TF sau o carcasa cu eMMC.
3.Rularea analizei software
Analiza software-ului si utilizarea unitatii sunt de departe cele mai precise modalitati de a aprecia daca un SSD este sau nu real. Nici pentru asta nu aveti nevoie de programe scumpe sau de comenzi complicate de terminale - doar cateva fisiere mari si ceva timp de petrecut.
Mai intai, copiati cateva fisiere mari pe unitate si verificati vitezele de transfer de date. Puteti face referinte intre vitezele pe care le obtineti cu alte unitati din acelasi interval de pret pentru a vedea daca obtineti viteze bune de transfer de date.
De asemenea, puteti incerca sa rulati cateva programe sau jocuri de pe SSD-ul pe care il testati. Daca unitatea este falsa, performanta redusa si timpii de incarcare mariti in jocuri se va putea observa aproape instantaneu.
Incarcarea mai multor jocuri mari pe unitate va va ajuta, de asemenea, sa testati daca are sau nu capacitatea pe care o arata. Dupa cum s-a mentionat mai sus, unitatile mai mici care sunt programate sa apara cu capacitati mai mari atunci cand sunt conectate la un computer inlocuiesc datele vechi pe masura ce se apropie de limitele lor de stocare.
Deci, daca copiati un joc de 120 GB pe un SSD fals de 32 GB programat sa arate 1 TB ca capacitate, veti intampina probleme mai tarziu cand rulati jocul, deoarece toate fisierele necesare nu se afla pe unitate. Cu toate acestea, retineti ca doar pentru ca toate fisierele au fost transferate cu succes sau daca nu ati putut verifica capacitatea de stocare a SSD-ului, asta nu il face automat un SSD adevarat.
9 moduri de a testa capacitatea reala a unitatii (si de a descoperi un fals)
Cum sa verificati capacitatea unitatii pe Windows
In functie de modul in care unitatea pe care o utilizati ar putea afisa o capacitate falsa, puteti fie sa utilizati instrumentul Disk Management pentru a verifica capacitatea reala a unitatii, fie sa stergeti partitia primara si sa o rescrieti pentru a dezvalui capacitatea reala.
Detectarea capacitatii unitatii utilizand Disk Management
Pentru unele unitati, capacitatea reala poate aparea in instrumentul de gestionare a discurilor insusi daca nu este partitionata corespunzator.
Apasati tasta Windows + X pentru a deschide meniul de actiuni rapide si selectati Disk Management.
Selectati unitatea din lista de volume si asigurati-va ca partitia principala are dimensiunea corecta. In plus, daca vedeti spatii nealocate, puteti extinde volumul principal pentru a recupera capacitatea nefolosita.
Detectarea capacitatii unitatii utilizand Diskpart
Pentru o verificare mai cuprinzatoare, puteti sterge partitia principala a unitatii si puteti rescrie una noua cu instrumentul Diskpart din Windows. Iata cum.
Apasati tasta Windows + R pentru a deschide promptul Run.
Tastati diskpart si apasati enter.
Odata ce instrumentul se deschide, tastati list disk si apasati Enter pentru a afisa toate unitatile conectate.
Selectati unitatea dvs. tastand select disk urmat de numarul care precede numele unitatii.
Tastati clean si apasati Enter pentru a elimina toate partitiile de pe disc. Retineti ca acest lucru va sterge toate datele de pe unitate.
Tastati create partition primary pentru a crea o noua partitie primara.
Dupa ce ati terminat, verificati din nou capacitatea unitatii fie in Windows Explorer, fie utilizand instrumentul Disk Management. Desigur, uneori, o unitate falsa bine facuta cu un controler programat poate fi capabila sa ocoleasca aceste teste. In astfel de situatii, va recomandam sa incercati instrumentele terte mentionate mai jos.
Cum sa verificati capacitatea unitatii pe Linux
Cand lucrati cu sisteme bazate pe Linux sau chiar in Linux, puteti utiliza comenzile df si du in terminal pentru a afisa blocurile de date alocate unui intreg sistem de fisiere sau doar blocurile de date alocate unui anumit fisier. In plus, puteti utiliza si instrumentul GParted — echivalentul Linux cu instrumentul de gestionare a discurilor din Windows.
Detectarea capacitatii unitatii utilizand terminalul
Daca utilizati terminalul, verificarea capacitatii unitatii este o sarcina destul de usoara. Pur si simplu deschideti un terminal si rulati urmatoarea comanda.
du -H
Retineti ca marcajul -H arata capacitatea in 1.000 de octeti in loc de 1.024 de octeti. Este mai bine sa folositi acest lucru deoarece producatorii de SSD, chiar si cei falsi, considera 1 kilobyte ca 1.000 de octeti in loc de 1.024 de octeti - masura corecta.
Alternativ, puteti utiliza si comanda df dupa cum urmeaza.
df -h
Aceasta va afisa toate unitatile conectate si capacitatile respective, punctele de montare si procentul de capacitate utilizata. Majoritatea unitatilor cu capacitati false vor prezenta diferente intre capacitatea totala si procentul de capacitate utilizat.
Detectarea capacitatii unitatii utilizand GParted
Verificarea capacitatii unitatii folosind GParted este foarte asemanatoare cu modul in care ati utiliza Instrumentul de gestionare a discurilor in Windows. Daca nu aveti GParted instalat, rulati urmatoarea comanda intr-o fereastra de terminal.
sudo apt install gparted
Odata instalat, deschideti GParted fie ruland comanda gparted in terminal, fie prin sertarul de aplicatii al sistemului de operare Linux si veti vedea o lista cu toate unitatile atasate, precum si partitiile si capacitatile lor respective.
Verificarea capacitatii unitatii pe macOS
Daca utilizati un Mac, cel mai bun instrument incorporat pentru a verifica capacitatile unitatii este Utilitarul de disc, care vine cu macOS. Urmati acesti pasi pentru a deschide Disk Utility si pentru a verifica capacitatea unitatii.
Deschideti aplicatia Finder pe Mac.
Faceti click pe fila Aplicatii, urmata de Disk Utility.
Faceti click pe Disk Utility pentru a deschide instrumentul.
Odata deschis, veti putea vedea spatiul disponibil pe fiecare unitate, precum si numele si detaliile producatorului respectivei unitati. Orice diferente de aici vor indica in mod clar daca unitatea este sau nu falsa.
Instrumente terte pentru testarea capacitatii unitatii
Unele unitati false au controlere care sunt programate pentru a arata dispozitivului ca sunt conectate la o capacitate falsa. In astfel de cazuri, nu veti putea detecta daca o unitate are de fapt capacitatea etichetata sau nu pur si simplu stergand partitiile sau cautand structura unitatii in instrumentul de gestionare a discului al sistemului de operare.
De aici si nevoia de programe de la terti. Aceste programe ruleaza benchmark-uri si teste de capacitate care implica completarea unitatii cu date si apoi verificarea validitatii acesteia pentru a va asigura ca unitatea are capacitatea etichetata si ca nu intampina alte probleme la citirea sau scrierea datelor. In afara de unitatile externe, aceste programe va pot ajuta si sa identificati SSD-urile false si sa preveniti pierderea de date.
1.ValiDrive (Windows)
ValiDrive este o aplicatie compacta si usoara care poate „verifica orice unitate de stocare in masa USB pentru stocarea lipsa in mod fraudulos”. Aceasta inseamna ca, desi nu puteti utiliza programul pentru a testa unitatile interne, puteti testa unitati USB sau chiar unitati interne conectate prin USB.
Programul ruleaza o verificare locala de conservare a datelor in 576 de regiuni pentru a testa capabilitatile de citire/scriere, precum si dimensiunea reala a unitatii conectate. De asemenea, este disponibil gratuit, ceea ce inseamna ca nu va trebui sa va faceti griji cu privire la licente sau ceva de genul.
2.AIDA64 (Windows)
Daca doriti sa efectuati teste mai aprofundate, AIDA64 este calea de urmat. Desi acesta este un program platit pe care il puteti obtine pentru 59,95 USD pentru o licenta anuala (pentru AIDA64 Extreme), va permite sa faceti mult mai mult decat verificarea capacitatii testate.
Capacitatile AIDA64 includ mai multe teste de referinta pentru aproape fiecare piesa hardware esentiala pentru rularea computerului dvs. Windows, precum si pentru orice program instalat. In ceea ce priveste capabilitatile sale de testare a unitatii, puteti rula teste de citire/scriere sau de verificare liniara pentru a verifica capacitatile de citire/scriere ale unitatii si, respectiv, capacitatea reala.
3.DriveDx (macOS)
DriveDx este un utilitar de testare a discurilor macOS care poate rula teste avansate pe HDD si SSD-uri, inclusiv diagnosticarea starii unitatii, detectarea defectiunilor unitatii, monitorizarea in timp real a sanatatii si autotestari si chiar are un sistem de avertizare timpurie care informeaza utilizatorul despre abaterea unui drive de la starea sa normala de functionare.
Puteti incerca programul gratuit, dar o licenta personala va va costa 19,99 USD si va va permite sa utilizati instrumentul pe trei computere. O licenta de familie va va costa 39,99 USD si permite utilizarea pe pana la sase computere. In ceea ce priveste licentele comerciale, preturile incep de la 49,99 USD si ajung pana la 9999,99 USD.
4.GSmartControl (Windows/Linux/macOS)
GSmartControl este un instrument open-source de verificare a sanatatii si a fiabilitatii unitatii, care poate dezvalui o multime de informatii despre HDD-ul sau SSD-ul intern. Programul este disponibil pentru Windows, Linux si macOS deopotriva si are o multime de functii, inclusiv rapoarte automate ale oricaror anomalii, suport SMART cu autotestari si afisand informatii despre identitatea unitatii, inclusiv atribute, statistici dispozitiv, capabilitati si, curs, capacitate.
Identificati SSD-urile false si evitati pierderea datelor
SSD-urile false devin din ce in ce mai frecvente si pot cauza probleme grave, inclusiv pierderea de date irecuperabila, pe langa faptul ca au adesea performante slabe si capacitati de stocare false. De asemenea, sunt foarte nesigure si pot reprezenta un risc pentru securitatea datelor sistemului dvs.
Din fericire, cu o inspectie fizica rapida sau executand cateva transferuri pe sistemele dvs., puteti deosebi rapid un SSD fals de unul real. In cele din urma, daca nu aveti acces la unitatea pe care o verificati sau cumparati una online, amintiti-va ca daca un SSD are un pret prea bun pentru a fi adevarat, probabil ca acesta este fals.
Utilizarea unitatii corecte este cruciala pentru experienta utilizatorului computerului dvs. Daca ajungeti sa utilizati unitati false, nu numai ca riscati pierderea datelor si probleme de fiabilitate, dar capacitatea de stocare falsa a multor dintre aceste unitati poate pacali utilizatorii sa se bazeze pe o unitate neconforma.
Din fericire, Windows, Linux si macOS au toate instrumente incorporate care pot afisa informatii de baza si capacitati ale unitatilor, permitand utilizatorilor sa detecteze unitatile frauduloase. Daca acest lucru nu este suficient, exista o multime de instrumente terte pentru fiecare sistem de operare de pe piata care va pot ajuta sa determinati capacitatea reala a unei unitati.
